Moartea lui Marian Cozma a shocat Romania, lumea handbalului shi pe totzi iubitorii sportului din Carpatzi. Ca de fiecare data, presa "cea hulita" s-a mishcat repede shi a acoperit subiectul cit s-a putut de bine, incercind in egala masura sa respecte durerea familiei traznita de aceasta crima a carei victima s-a aflat la locul nepotrivit in momentul nepotrivit. Reglare de conturi sau nu, presa transmite ca Marian, numai pentru ca arata ca altcineva, a fost injunghiat mortal. Durerea este mare, oficialii transmit condoleantze, se tzin minute de reculegere, iar unii ziarishti sportivi descopera handbalul dupa decenii in care au scris numai despre politica shi fotbal. Dar altul este subiectul acestui post shi anume reactzia maghiarilor la tragedia romaneasca.
Nu trebuie sa fi crescut shi educat in Romania ca sa ai habar de animozitatzile seculare dintre romani shi unguri. Istoria a oferit momente importante in care cele doua popoare s-au aflat fatza in fatza, dar infinit mai multe momente cind s-au aflat umar la umar, pe aceeashi baricada. Este deasemenea cunoscut ca fiecare tzara, atit Romania cit shi Ungaria, au minoritazti de etnie maghiara respectiv romana, ale caror drepturi de-a lungul anilor, au iscat frictziuni shi de o parte shi de cealalta. Nu shtiu cum se face insa, ca romanii au fost cei care au ales sa puna la zid minoritatea maghiara, apelativul "bozgori" fiind numai una dintre mizeriile suportate de educata etnie amintita. Pe vremea comunismului, satele din Transilvania au fost de-a dreptul epurate de conlocuitori, liderii netzinind cont ca era vorba de evrei, sashi, secui sau unguri. Dupa 89', unii politicieni au considerat in mod constant ca un stat in exclusivitate romanesc, ar fi mult mai potrivit shi eficient, tzinind cont de spatziul socio-geografico-economico-strategic in care se afla Romania. Nimic despre tolerantza, despre incurajarea culturilor minoritatzilor sau despre protectzia sociala de care aceshtia au nevoie ca oricare altcineva. Incet dar sigur, pe tacute, au fost eliminate shcolile, emisiunile de televiziune, emisiunile de radio, publicatziile sau literatura in limbile minoritatzilor, cu alte cuvinte s-a transmis un mesaj clar ca aceshti oameni care se nascusera pe teritoriul romanesc trebuie sa plece in alta parte. In plus, sufletul romanului a fost hranit cu natzionalism idiot, care a creeat un sindrom de superioritate shi de victima in acelashi timp, adica romanul este cel mai deshtept, inventiv, frumos shi senzual animal existent shi motivul pentru care nimeni nu vede asta este conspiratzia mondiala de a-i extermina pe "tricolori". Ei nu au niciodata nici o vina.
Acum citeva luni etnici romani shi romi, dealtfel cetatzeni romani, au pornit o serie de crime in Italia, tzara ce incearca acum sa modifice legislatzia Uniunii Europene in ceea ce priveshte emigrarea shi acordarea dreptului de munca. Italienii au fost shocatzi, la fel cum sint shocatzi romanii de moartea handbalistului Marian Cozma. Uimita de amploarea violentzelor, Romania a ramas muta, incapabila sa incerce sa schimbe ceva in educatzie, sa incerce sa integreze minoritatzile ca parte componenta din imaginea shi realitatea nord Dunareana. Poate fi un proces lung shi costisitor, dar rautatea shi indiferentza se dovedesc mai puternice decit dorintza de a corecta greshelile trecutului. Romanii ridica din umeri continuind sa ignore furtul, minciuna shi omorul ca fiind prelungiri ale unei vietzi ale carei valori au fost afectate serios de istorie. Romanul nu "simte" decit atunci cind unul dintre semenii lui este ranit de un strain. Atit.
Shi ma intorc la cazul lui Marian Cozma shi constat cum intreaga comunitatea MAGHIARA din Veszprém il plinge pe cel decedat. Oficialitatzile din Szeghed shi Budapesta au sarit in a condamna uciderea handbalistului roman, dealtfel propus la titlul de cetatzean de onoare - post mortem - in Veszprém. Oamenii inteligentzi invita la tolerantza, amintind ca "romanul a murit in bratzele ungurului, in timp ce sirbul shi croatul sufera impreuna in spital". Descreieratzii urla "RAZBUNARE". Politzia face tot ce este omenesc posibil sa ii aduca pe criminali in fatza justitziei. Familia este doborita de durere. Sportivii shi totzi ceilaltzi care l-au cunoscut pe Marian, cred ca ishi reevalueaza valorile, izbinzile, eshecurile, prieteniile shi proiectele. Este un moment dificil pentru totzi cei implicatzi.
Insa o singura intrebare ma face sa cred ca romanii nu au nici o shansa sa intzeleaga mare lucru din toata aceasta tragedie:
Oare cum ar fi reactzionat "valahul" de rind daca un sportiv maghiar ar fi fost omorit la ... sa zicem Tirgovishte ... ar fi dorit sa-l faca cetatzean de onoare sau shi-ar fi frecat palmele fericit gindind ca un "bozgor" mai putzin este intotdeauna un pas inainte?
No comments:
Post a Comment