Vindecarea Romaniei trece pe la dezintoxicare
Romanii nu au descoperit ca e criza in jurul lor decit atunci cind au inceput sa dispara ziarele de pe tarabe sau cind ecranele televizoarelor unde altadata se scalambaiau totzi vagabonzii, au fost invadate de puricii eterului ramas sterp.
Ca oricare altzi indivizi cu educatzie mediocra, valahii s-au refugiat in "voyeurism", salivind la orice palmuiala, fericitzi sa vada cum curge singele, satisfacutzi de pumnii, picioarele shi injuraturile impartzite intr-o lume artificiala, creeata de presa de scandal. Fireshte ca, niciunul dintre romani nu s-a simtzit responsabil de dezastru, considerind ca rolul de privitor-voyeurist este unul neutru, insa realitatea este alta. Simplul privitor este complice.
In fapt, tabloidul prin exprimarea sa pe hirtie sau la televizor, a functzionat shi functzioneaza ca un drog.... Consumatorul ishi stringe linishtit garoul deasupra cotului, iar ziarishtii baga incet acul in vena shi apasa lent pistonul de la seringa.... Privitorul tremura ushor, rasufla adinc shi zimbeshte fericit ca i s-a mai administrat o doza. Asha au ajuns romanii sa consume produsele purtind marca "tabloid".
Acest proces a pornit prin anii '90 cind ziarishtii erau cei care vindeau "prafurile" pe taraba ... shi daca va mai amintizi de faimosul subiect "gaina care a nascut pui vii" sau de campania dusa de Evenimentul Zilei, care a angajat taximetrishti pe post de jurnalishti, vetzi intzelege la ce ma refer. Ambele initziative i-au apartzinut lui Ion Cristoiu, profetul din Gageshti. Asha a inceput totul.
Astazi, in nici o tzara a lumii, criza nu este masurata atit de fatalist prin schimbarile sau disparitziile din presa.
Teoretic shi chiar practic, in totzi aceshti ani de post comunism, cartzile au fost inlocuite de tabloide, filmele de otv-uri, muzica de manele iar pictura a disparut cu desavirshire.
Totzi cei cu pareri sau cu un talent, au intrat in presa.... Inginerii, comerciantzii shi citziva poetzi s-au reprofilat peste noapte.
Numai ca poetzii nu pot fi ziarishi, asha cum nici pictorii nu pot supravietzui din zugravit. Shi pentru a nu produce confuzie, diferentza majora sta in faptul ca poetul scrie despre ce simte, pe cind jurnalistul scrie despre ce vede. Dar din lipsa mijloacelor de supravietzuire, tranzitzia i-a aruncat pe totzi in aceeashi oala....
Cine a avut de suferit? Cei ce nu au putut (sau nu au shtiut cum) sa semneze vreun un compromis suficient sa ishi salveze propriile vietzi... Actorii care nu au putut deveni shtirishti la radio sau televiziune, sau marea majoritate a poetzilor care nu au suportat ideea de a-shi contorsiona sufletele pe la conferintze de presa tzinute prin primarii, sedii de politzie sau partide conduse de indivizi infectzi. Pe aceeashi treapta se afla shi profesorii, asfixiatzi de mentalitatzile “modernist-progresiste” adoptate de tineretul din ce in ce mai incult al patriei. Nu o spun eu, ci o arata rezultatele de la Bacalaureatele ultimilor 20 de ani.
De ce sint tzinutzi romanii in acest stres continuu, al carui motiv este posibila disparitzie a presei?
Ei bine, pentru ca atunci cind simtzi cum itzi fuge preshul de sub picioare shi lucrezi la un ziar, asta devine shtirea cea mai importanta care va fi agatzata pe prima pagina, dar shi subiectul unic al editorialelor zilei. Orice altceva trece pe plan secund.... Lumea se opreshte shi nu mai rasufla.... Este ca shi cum ziaristul a pus piciorul pe o mina care sta sa explodeze shi se uita in jur cuprins de panica.... “ce ma fac eu acum?”.
Patronii insa, privesc calmi intregul spectacol... Mai existe sperantze inainte sa se aleaga praful shi pulberea, iar raspunsul vine aproape natural.... ne mutam pe “virtual” (adica pe internet, daca mai era cineva care nu a intzeles shiretlicul). Ca un profet ajuns sa faca trotuarul, patronul simte ca a descoperit gaura la macaroana... Notziuni ca pay per click, accesari online sau elemente html, il fac sa lacrimeze de fericire... Dezastrul se poate transforma intr-un naufragiu temporar....
Insa aerul din jur e incremenit.... Joaca de-a presa shi de-a tabloidele, de-a shtirile de la ora 5 sau de-a “sa rinjim dimineatza devreme”, se apropie de sfirshit.
Oamenii vor avea shansa sa-shi redescopere vietzile accelerate artificial de ceea ce, pentru multzi ani, s-a numit “marea parte a presei”. Batjocura de a pune in fatza camerelor de luat vederi pe totzi ghiolbanii shi pe toate putorile Bucureshtiului shi ale Romaniei, numai pentru ca “fac rating”, va fi taxata de economie.
Interesant cum nimeni nu vorbeshte de scaderea tirajelor ca de un efect al creshterii shomajului, ci totzi se uita numai in directzia presei electronice, care nu are nici o legatura cu declinul din buzunarele consumatorilor. Omul de rind a incetat sa mai plateasca pentru tabloidul de pe taraba nu pentru ca avea computer la serviciu shi putea citi bazaconiile pe website, ci pentru ca ii scazusera veniturile. Obishnuitzi sa creeze shi sa comenteze banalul, ziarishtii romani arata ca nebunii la azil... pescuiesc in cada umpluta cu apa de la robinet, imaginind shi inventind din deformatzie comportamentala shi profesionala.
Nu internetul este motivul pentru care cei mai multzi dintre ei ishi vor pierde locurile de munca.... ci recesiunea mondiala. Sint sigur ca atunci cind economia va incepe sa mearga iarashi la deal, ziarele vor reapare ca ciupercile dupa ploaie..... Vremea cind vom avea numai shtiri virtuale, cind frigiderele vor comanda singure mincarea de pe internet, iar copii se vor amuza cu replicatoarele de alimente ca Jean Luc Picard din Star Trek, este departe in Statele Unite, ca sa nu mai discutam de Romania, impotmolita in feudalism.
Sa nu uitam ca totzi “cocoshii” ashtia care discuta despre transformare, tehnologie, afaceri shi progres in Carpatzi, sint defapt, nishte escroci urcatzi pe val in anii '90. Singura lor calificare este in inshelatorie, eludarea legii shi “datul de tunuri”, care pe alocuri pot sta shi la originile unei cariere politice de succes. Ashtia habar nu au de viatza oamenilor, de familii, de migrenele shi depresiile pe care le sufera parintzii atunci cind nu au bani de o ciocolata pentru Gigel care a implinit 5 ani saptamina trecuta.... Ei sint imponderabili shi transcedentali....
Insa caderea economica de astazi ii obliga la o schimbare ce poate face bine oamenilor... Este momentul cind contzinutul a ajuns mai important decit ambalajul,shi vrind nevrind, mesajul corect va schimba mentalitatzile celor multzi ... Este greu de stabilit daca initziativa e numai limbaj demagogic sau daca se va transforma in ceva concret... Timpul va dovedi asta... Insa in cazul in care substantza contzinutului va ajunge la omul de pe strada, s-ar putea sa vedem sfirshitul vietzii superficiale in care s-a retras romanul haituit de istorie..... Shi atunci vom putea discuta din nou despre shansele poporului roman de a reveni in lumea civilizata.
No comments:
Post a Comment